Vioara

From DIMA

Jump to: navigation, search
TEXT PARTITURI AUDIO VIDEO


Autori : Titus Flueraş-Besa, Dorina Mangra



Vioara este un instrument musical cu coarde şi arcuş.

Corpul viorii este gâtuit în partea mediană, format din faţă, spate, şi părţi lateral – eclise. Corpul este prelungit cu un gât pe care e fixată limba sau tastiera. Gâtul instrumentului se termină cu un sistem de acordare – cuie, aşezate în locaşul cuielor - răsucit în spirală. In imediata apropiere a acestuia se află prăguşul. Coardele (patru la număr, sol, re, la mi) sunt prinse la capătul superior de cuie, sprijinite de prăguş, iar la capătul inferior sunt prinse de cordar, sprijinite şi aici de căluş. În dreapta şi stânga căluşului se găsesc două deschizături în formă de f.

Arcuşul este o baghetă arcuită cu diametru variabil, care se subţiază către vârf. Între vârful şi talonul arcuşului este întinsă o şuviţă de păr de cal îmbibată în colofoniu.

Originile viorii
PRIMII CONSTRUCTORI DE VIORI
MARII CONSTRUCTORI DE VIORI
CONSTRUCŢIA VIORII ÎN ROMÂNIA
EVOLUŢIA ARCUŞULUI
FORMA MUZICALĂ
GENUL MUZICAL
STILUL
Definirea interpretarii istorice si a termenului baroc
Articulatia – principiu de baza in interpretarea istorica
Originile si dezvoltarea viorii timpurii (1520-1550)
Repere cronologice ale aparitiei instrumentelor cu coarde
Vioara in sec. al XVI-lea si inceputul sec. al XVII-lea
Repere ale tehnicii instrumentale in prima jumatate a sec. al XVII-lea Tehnica arcusului – element definitoriu in formarea si modelarea sunetului
Elemente muzicale specifice in perioada 1600 – 1650 Caracteristici ritmico-melodice in perioada 1600 – 1650
Scoala franceză de vioara
Personal tools