Talger cinel
From DIMA
| TEXT | PARTITURI | AUDIO | VIDEO |
Cinelli, piatti (it.), Cymbale (fr.), Becken (germ.) Cambals (engl.)
Instrument de percuţie idiofon cu sunet nedeterminat, este format dintr-un disc metalic uşor concav. Diametrul este foarte diferit, de la 30-70 cm. Pentru a permite o vibraţie lejeră, cinelul are în centru un mamelon de care se ataşează o curea dacă este folosit suspendat sau ordinario în orchestră, aceasta însemnând lovirea unuia de celălalt printr-o mişcare pe verticală uşor ondulată sau se suspendă pe un stativ special. De origine asiatică, cinelul a fost cunoscut în practica muzicală a popoarelor din vechile civilizaţii orientale.
Istoricul Stabron în Geografica, citează un fragment din poezia Misoginul de Menandru, care remarcă folosirea cinelelor la geţi. Odată cu pătrunderea lui în muzica europeană, cinelul a devenit un instrument indispensabil muzicii militare. În domeniul simfonic şi de operă a fost folosit pentru prima dată în oepra La Rencontre Imprevue de G.W.Gluck urmat de J.Haydn în Simfonia militară, W.A.Mozart în Răpirea din serai, L. van Beethoven în Simfonia a IX-a – final.
Cinelul permite utilizarea diferitelor baghete pentru redarea sunetului. Astfel se folosesc în special în muzica de maeră lovituri cu bagheta de fetru, baghete din gamma, baghete de lemn, baghete de metal, măturici.
Un efect special îl constituie frecarea unui arcuş de violoncel sau contrabas de marginea cinelului, producându-se un sunet lung, vibrat, specific (A.Stroe Chaconna, C.Ţăranu, Sonata a II-a, p. II).